Ea fusese greu incercata de viata. Avusese o casnicie distrugatoare, din care iesise la fel de urat cum se derulase timp de 11 ani. Ramasese vaduva de vreo 2 ani si, desi acum avea liniste, tot isi spunea uneori ca singuratatea era mai urata decat decedata casnicie.
El se separase deja de sotie si tocmai depusese actele de divort. Iesea din casnicie cu ideea ca femeile mint si inseala. Si totusi ceva in suflet ii spunea sa nu renunte, sa mai caute, e inca tanar. Undeva in lume trebuie sa existe o femeie care , poate, incercata de viata, sa aprecieze caldura si siguranta oferite de el.
Si pentru ca uneori Dumnezeu alege sa-si arate bunatatea, a facut astfel incat el si ea sa se intalneasca aiurea pe strada, sa se remarce in multime si sa-si zambeasca. Seara calda i-a prins impreuna la gradina de vara povestindu-si dezamagirile si durerile. Ceva i-a legat in acel moment. Ea era atat de emotionata incat si-a pierdut portofelul in seara aceea ( si-a gasit doar actele cateva zile mai tarziu, banii nu). Lui i s-a parut amuzant. Peste cateva zile a cautat-o. Apoi se vedeau des, uneori el ramanea la ea peste noapte, nu mai erau atat de tineri incat sa-i intereseze gura lumii. Dar, dupa o indelunga discutie rationala si matura au decis sa se mute impreuna, iar ceva mai tarziu sa legalizeze relatia lor.
Si pentru ca Dumnezeu uneori alege sa nu se zgarceasca in a-si arata bunatatea, dupa doi ani de relatie, le-a daruit un mic miracol - un copil atunci cand incetasera sa spere ca le este scris sa aiba copii. Prioritatea lor a devenit printesa lor. El lucra mai mult pentru a oferi un camin sigur si cald, fara griji. Ea se ocupa de copil si de casa cu blandetea aceea pe care doar mamele o cunosc. Si anii curgeau calzi si dulci lasand in urma doar amintiri frumoase si zambete calde.
Au invatat-o sa respecte si sa se respecte, au invatat-o increderea in ea si in " acasa", au invatat-o sa fie libera si independenta, au invatat-o sa-si asume deciziile si i-au oferit cu rabdare exemplul unei casnicii perfecte. I-au iertat alegerile gresite de fiecare data si i-au dat puterea sa mearga mai departe. Si toate acestea pentru ca acum - in prezent - ea ( copilul atat de dorit si iubit) sa aiba propria ei viata linistita, propria ei casa calda si propria ei casnicie perfecta.
Si pentru ca Dumnezeu uneori alege sa nu opreasca sirul miracolelor, a facut astfel incat acel copil dorit si iubit sa fiu eu. De acolo vin eu si sunt recunoscatoare pentru asta in fiecare zi. Povestea este, in orice caz mai lunga dar am rezumat-o astfel incat sa fie clara si sa nu uit vreodata cat de norocoasa sunt.
