joi, 22 decembrie 2011

RAZBOIUL EI

Am urmarit-o timp de cativa ani, mi-a atras atentia inca de cand am cunoscut-o inclestarea cu care insista sa-si construiasca o viata , parca, planificata dinainte cu detalii cu tot. Am inteles de ce totul era o lupta pentru ea atunci cand am vazut de unde venea, casuta mica si darapanata a parintilor ei, conditiile practic inexistente de minim confort, familia numeroasa din care venea. Tragea sa-i ajute pe toti ai ei, dar am auzit-o spunand ca orice s-ar intampla acolo nu se poate intoarce niciodata. Ce noroc trebuie sa fi crezut ca a lovit-o cand l-a intalnit pe barbatul acela slab de caracter, usor influentabil - parintii lui stabiliti in afara... masina lui ... casa lui...Trebuia doar sa-si asigure locul langa el si totul avea sa fie bine.
Am vazut-o incruntandu-se luni intregi, alcatuind planuri si strategii, prefacandu-se a fi mai buna decat era, mintind, lovind in stanga si-n dreapta pentru a indeparta concurenta. I-am vazut furia in priviri cand ei, cei din jur nu intelegeau ca e ultima ei sansa de a trai o viata cum visase si de a aduce siguranta in familia ei. Si planurile ei deveneau din ce in ce mai diabolice, fara sa-i pese ca el nu era decis, ca familia lui se opunea relatiei lor. Fara odihna, fara clipa de pauza isi schimba fetele si comportamentul de la o zi la alta , de la o ora la alta . Visul ei era ca un puzzle al caror piese trebuiau furate una cate una.
Am urmarit-o cum mintea, trada, insela pe toti in jur,ranea- am urmarit-o cum se incapatana sa-si marcheze teritoriul centimetru cu centimetru. Unii oameni sunt facuti sa tarasca in ei secrete negre, planuri diabolice, egoism, rautate, unii oameni nu cunosc alta cale...
Am vazut-o castigand teren, am vazut-o castigand lupta dupa lupta, ii urmaream infrigurata privirea care arunca ura cu coada ochiului, incrancenarea din gesturi, falsitatea din vocea ei, ranjetul malefic. Ma intrebam cata nebunie trebuie sa fi avut atunci cand a tras cu dintii sa pastreze sarcina, desi toti doctorii i-au spus ca sunt probleme si au sfatuit-o sa incerce altadata... Cata durere si ura a strans in ea cand si-a jucat cartea asta pentru a-si arbora steagul victoriei o data pentru totdeauna, cata siguranta a simtit in ziua in care le-a cumparat sufletele punandu-le copilul in brate. De acolo totul a fost al ei, reusise... Se linistea treptat dar privirea ei veghea prudent ca nimic sa nu strice echilibrul universului ei construit cu atata truda. Si tocmai cand credea razboiul castigat...
In toata incrancenarea ei uitase cat de slabi sunt barbatii in fata femeilor....
Cum trebuie sa se fi prabusit lumea ei cand el a anuntat-o senin ca are o relatie cu altcineva de mai bine de un an, cum trebuie sa se fi strans inima in ea cand el i-a spus ca ii da ceva timp sa asimileze informatia si sa-si caute unde sa se mute...
Cum sa renunte tocmai acum? Am vazut-o luptand luni intregi, tragand cu dintii de fiecare zi in plus acolo, am vazut-o trecand de la durere la disperare, de la cuvinte dulci la amenintari, de la rugaminti la vrajitorie....am urmarit-o cum trecea prin toate stadiile umilintei. Nu stiam cum are puterea sa se lase calcata in picioare, ma temeam sa-i aflu planurile... Prin nopti de lacrimi, prin urlete de disperare dar nu vroia sa renunte.
Nu pot uita ziua aceea cand a plecat cu sufletul ars, cu ochii umflati de plans , cu ura in priviri, 2 genti de haine si copilul de mana. S-a intors acolo unde jurase sa nu se mai intoarca, privind tot timpul in spate cum o alta femeie venea sa se instaleze in lumea ei, sa-i ia locul in imparatia construita de ea piesa cu piesa...
Am vazut-o apoi trecand dincolo de disperare, apoi dincolo de furie si ura, apoi intr-o resemnare bolnava slabita, cu ochii arsi si uscati, cu sufletul parjolit, parasita si abandonata de toti. Mi-a spus atunci ca asta a fost plata pentru toate pacatele ei, mi-a spus ca toate greselile ei s-au intors s-o pedepseasca... apoi a tacut.
Mi-am amintit ca tata imi spunea mereu: " Copile, sa nu iei niciodata ce nu ti se cuvine, mananca-ti felia de paine muncita de tine, nu te ridica mai sus decat meriti, altfel ai sa aluneci mai mult in gol si va durea mai tare.."
Cu lectia invatata, s-a repliat usor -usor, s-a reconstruit piesa cu piesa si am lasat-o acolo la incepeutul unui alt drum. Aduna in jurul ei alt grup de oameni, avand sa gaseasca un alt el, sa construiasca un alt plan... Acum poate altcineva ii urmareste miscarile... planurile... luptele... victoriile...zambetul.... privirea...
Poate de data asta reuseste, sau poate cade din nou si mai invata o lectie... Si poate atunci cand sufletul ei va avea destule cicatrici si va fi pierdut destui ani in lupte, poate... va stii cum sa reuseasca...Ma intreb doar daca victoria nu va veni prea tarziu ca sa-i racoreasca sufletul pustiit, ma intreb daca se merita pretul....

11 comentarii:

  1. Trist...trist pentru copilul acela care nu are nici o vina ca a venit pe lume ca rezultat la astfel de planuri, trist...pentru ca asa cum spui si tu unii oameni nu cunosc alta cale...trist ca exista atata rautate, minciuni, ura...

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place cum scrii probabil am mai spus-o daca nu atunci m-am gandit doar...

    RăspundețiȘtergere
  3. Angel, da, e dureros sa vezi un copil de cativa anisori incercand sa-si explice de ce nu mai are casa si familie.

    Sissis, multumesc foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca se regasesc multe fete in cuvintele tale !

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumos :) Ma bucur ca am trecut si pe acest blog, cu siguranta voi mai veni. Pana atunci iti doresc toate cele bune si sa iti indeplinesti toate visele :) Craciun fericit! :-*

    RăspundețiȘtergere
  6. Sorana, sper cat mai putine fete sa fie in situatii atat de dificile. Multumesc pt vizita

    Goda, te astept cu mare drag, multumesc. Sarbatori fericite si tie!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ioana, multumesc pt vizita si aprecieri.

    Devill Advocate, multumesc. ( stiu ca esti pretentios cand vine vorba de scris )- sau asa imi pare mie .

    RăspundețiȘtergere